Vaccinarea este extrem de eficientă în protejarea împotriva parvovirusului. Virusul este extrem de rezistent, de aceea mediile contaminate pot rămâne o sursă de infecție vreme de luni întregi.
Virusul parvovirozei a apărut prin anii ’70, cazuri izolate, dar în zilele noastre reprezintă principala cauză a decesului câinilor tineri. Din fericire, vaccinarea este o metodă eficientă de prevenţie, dacă este efectuată corespunzător.
Parvovirusul canin original, descoperit în 1967 și numit CPV-1 (Canine ParvoVirus), nu reprezenta o mare amenințare medicală decât pentru puii nou-născuți. Asta până în 1978, când o nouă variantă, mult mai agresivă, a apărut în SUA, CPV-2, o mutație din parvovirusul felin (cunoscut și sub numele de panleucopenia felină). Au trecut peste 50 de ani de atunci și cea mai frecventă formă a virusului se numește CPV-2b. De menționat, de asemenea, noua tulpină a parvovirusului descoperită în anul 2000, deosebit de virulentă, CPV-2c, care devine rapid a doua cea mai comună formă de parvovirus canin, fiind capabil să infecteze și pisicile.
Ce este parvoviroza?
Parvoviroza este o boală extrem de contagioasă cauzată în principal de parvovirusul canin tip 2 (CPV-2). Virusul atacă tractul gastrointestinal și sistemul imunitar al câinilor tineri sau chiar al adulților, dar și al animalelor sălbatice înrudite (ex: lup, vulpe, coiot). De asemenea, poate să afecteze și mușchiul inimii la animalele foarte tinere și la puii nenăscuți.
Cum se răspândește virusul?
Trei factori sunt importanți, fie că are sau nu loc infestarea animalului, și anume: statusul imunitar al câinelui (gazda), virulența virusului (incluzând tulpina și la câte particule virale este expusă gazda) și factorii de mediu (stres sau alți factori favorizanți).
Virusul parvovirozei este foarte contagios și este răspândit prin contact cu alți câini infectați sau cu fecale infectate. Virusul contaminează cu ușurință mediul, echipamentele sau oamenii, putând fi purtat și transmis pe mâini, haine, încălțăminte, boluri de apă și mâncare. Este foarte stabil și rezistent în mediu (chiar și la căldură, frig sau umiditate) și poate supraviețui până la un an de zile. Unii câini sunt, cum numesc medicii veterinari, infectați subclinic, adică nu prezintă semne de boală, sunt doar purtători și pot infecta alte animale.
Ce câini sunt predispuși la parvoviroză?
Toți câinii nevaccinați sunt expuși riscului să facă parvoviroză, dar câinii cu vârsta între 2 luni și 2 ani prezintă un risc mai mare a de a fi infectați. Când puii sunt născuți, organismul lor este incapabil să producă anticorpi împotriva vreunui invadator infecțios. Aceștia ar fi total neprotejaţi, cu excepția faptului că natura a creat un sistem care să îi protejeze, și anume mama lor. Căţeaua secretă timp de 7 zile după naștere un anumit lapte, numit colostru. Colostrul conține toți anticorpii pe care câinele-mamă i-a circulat în propriul corp și, în acest fel, își dă propria experiență imună. La fiecare nouă zile, nivelurile de anticorpi deținute de cățeluși scad la jumătate. Când nivelul anticorpilor scade la un anumit nivel, nu mai au suficienţi anticorpi pentru a-i proteja și, dacă sunt expuși la un număr suficient de mare de particule virale, se vor infecta. Vârsta la care dispar anticorpii materni este diferită pentru fiecare cățel și nu este previzibilă.
Care sunt semnele parvovirozei?
Traiectul gastrointestinal este locul unde se produc cele mai mari „daune”. Virusul parvovirozei atacă tocmai sursa producerii de noi celule și automat intestinul nu mai este capabil să absoarbă nutrienții. Rezultă diaree în cantități mari, iar bariera ce separă bacteriile digestive de fluxul de sânge se descompune, rezultând diaree cu sânge și infecții în tot organismul.
Virusul ucide câinii într-unul din două moduri:
Infecția cu parvovirusul canin trebuie suspicionată la orice câine tânăr ce prezintă scaun diareic sau vomă.
Cum este diagnosticată și tratată parvoviroza?
Diagnosticul se face pe baza istoricului, a semnelor clinice de boală, a examenului fizic și de laborator (test rapid din probă de fecale, dar și teste sanguine). Nu este disponibil niciun medicament care să omoare virusul la câinii infectați, iar tratamentul este destinat să sprijine organismul câinelui până când sistemul imunitar poate combate infecția virală. Tratamentul trebuie început imediat și constă în principal în eforturi de combatere a deshidratării prin înlocuirea pierderilor de electroliți, proteine și lichide, controlul vărsăturilor și diareei și prevenirea infecțiilor secundare. Diagnosticul timpuriu și tratamentul agresiv sunt foarte importante în rezultatele de succes. Cu un tratament adecvat, de la o rată de mortalitate de 80% se poate ajunge la o rată de supraviețuire de 90%.
Tratamentul poate fi solicitant din punct de vedere emoțional și financiar, în cazul câinilor internați deseori am observat rezultate pozitive între a 5-a și a 7-a zi de tratament. Câinii infectați trebuie ținuți izolați de ceilalți câini până s-au recuperat complet, deși asta nu garantează că nu vor fi purtători de virus. Mediul, bolurile, zgarda sau alte obiecte ce au intrat în contact cu animalul trebuie dezinfectate cu soluție de clor diluată cu apă (se poate găsi pe piață sub denumirea de cloramină – atenție, nu este același clor înălbitor pentru haine, trebuie să fie specificat în prospect ca având acțiune virucidă) sau soluție VirkonS, ce poate fi găsită la farmaciile veterinare.
Cum este prevenită parvoviroza?
Vaccinarea și izolarea până la ultimul vaccin sunt vitale pentru prevenirea infecției cu parvovirusul canin. Câinii tineri sunt foarte sensibili la infecție, în special pentru că imunitatea naturală oferită din laptele mamei se poate reduce înainte ca propriul sistem imunitar al cățelușilor să fie suficient de matur să lupte împotriva infecției. Un cățeluș se poate îmbolnăvi dacă este expus la infecție în timpul acestui decalaj sau înainte ca imunitatea deplină de la vaccinare să fie realizată.
Vaccinarea se face în general de la vârsta de 6 până la 8 săptămâni, iar o doză de vaccin se administrează la fiecare 2 săptămâni pentru minimum 2 doze. Veterinarul vă va putea recomanda cel mai potrivit program de vaccinare pentru animalul dumneavoastră, în funcție de situația epidemiologică. În București și în zonele limitrofe ne confruntăm cu o incidență tot mai mare de câini infectaţi cu parvoviroză, dar și cu o iresponsabilitate a proprietarilor de a-și vaccina animalele. Vaccinați-vă animalele, deoarece întotdeauna va fi mai ieftin să preveniţi decât să trataţi. În ciuda vaccinării corespunzătoare și complete, un mic procent din câinii vaccinați nu dezvoltă imunitatea specifică la parvovirus și rămân susceptibili pentru infecție.
Se poate transmite la oameni?
Nu, infecția cu parvovirusul canin nu se transmite la oameni. Dar oamenii pot deveni purtători, răspândind virusul la ceilalți câini.
Sfaturi utile:
Dr. Leonard Cojocaru
Dr. Leonard Cojocaru a absolvit în 2002 Facultatea de Medicină Veterinară, București, iar în 2005 masterul în cadrul aceleași facultăți. Este medic veterinar pasionat de psihologia canină și felină, medicină internă și chirurgie generală. Din dorința de a ajuta și a oferi servicii de urgență, inaugurează Clinica Veterinară Supervet Chitila, deschisă nonstop, unde are la dispoziție toate echipamentele necesare pentru a diagnostica animalele cât mai corect și rapid. Tratează pacienții cu empatie și compasiune, iar motto-ul clinicii sale este: „Tratează fiecare animăluț, ca și cum ar fi al tău”.
Telefon:
+40 754 993 171
Contact:
[email protected] [email protected] [email protected]
© 2020-2022 All Rights Reserved Vetro
