Managementul otitei

Dr. Chiara Noli Dip ECVD, președinte al European College of Veterinary Dermatology, ne prezintă 5 abordări în managementul terapeutic al otitei, o patologie cu o natură complexă.

Cauza principală este adesea multifactorială, dat fiind că mai multe componente concură și contribuie la patogeneza bolii. Bolile alergice precum alergiile alimentare și dermatita atopică sunt de multe ori cauza principală a otitei (mult mai rar cauza este endocrină, mediată imun sau legată de alte boli).

Canalele sebacee cutanate inflamate și edematoase din cauza alergiilor pot duce la infecții secundare, bacteriene și/sau cu Malassezia. Acestea constituie factorul principal al pruritului și mirosului neplăcut. Dacă nu se gestionează adecvat cauza principală (de ex., alergia) sau infecțiile apărute drept complicații, otita poate recidiva sau se poate croniciza, managementul devenind un proces frustrant atât pentru proprietari, cât și pentru veterinari.

Pentru că urechea este acoperită de piele (terapia topică fiind eficientă), în cazurile de otită externă  terapia locală este prima opțiune. Se pot utiliza produse pe bază de prescripție medicală sau chiar vândute la liber, în funcție de caz. Cazurile se evaluează prin examinare otoscopică înainte și după  curățarea canalului, precum și prin examinarea citologică a exudatului.

Scenariul 1

Otita alergică ușoară, eritem, canale auriculare

Otita eritematoasă, de obicei cu prurit, fără miros neplăcut, cu producție în exces de cerumen și înmulțire excesivă de microorganisme, arată în general prezența unei alergii ușoare sau incipiente. La aceste animale, se recomandă începerea imediată a unei diete hipoalergenice stricte timp de 8 săptămâni cu hrana comercială hidrolizată și bazată pe amidon, cu scopul de a identifica potențiale alergii alimentare. De asemenea, canalele se tratează cu produse topice de calmare, antiinflamatoare și antipruriginoase. Printre produsele care se eliberează fără prescripție medicală se numără soluția auriculară cu clorhexidină în combinație cu acid lactobionic, acid salicilic și glicerofosfoinositol sare de lizină, reușind astfel curățarea și hidratarea canalului auricular și reducând reactivitatea pielii. Aceste produse pot și să reducă recurența otitei la animalele alergice dacă se utilizează regulat.

În cazurile în care pruritul și inflamația sunt mai severe, se recomandă utilizarea de spray cu acetat de hidrocortizon o dată pe zi până la dispariția simptomelor, apoi de două ori pe săptămână ca tratament de menținere.

Scenariul 2

Otita ceruminoasă cu producție excesivă de cerumen, fără microroganisme la examenul citologic

Otita ceruminoasă cu materie care umple canalul și obstrucționează vizualizarea timpanului este destul de frecventă și constituie o agravare a scenariului precedent. Așadar, acest scenariu se   observă în cazul bolilor alergice; uneori se asociază și cu bolile endocrine (hipotiroidism) sau cele de keratinizare, precum seboreea idiopatică în cazul rasei Cocker sau adenita sebacee. Dacă la examenul citologic nu se observă înmulțirea excesivă a microorganismelor, nu este nevoie (după identificarea și controlarea bolii primare dacă este posibil) decât de curățarea periodică a canalelor cu un produs ceruminolitic.

Inițial, curătarea se face de către medicul veterinar sub anestezie, cu produse foarte eficiente pe bază de spumă, de ex., dioctil sulfosuccinat și peroxid de carbamida, după ce s-a asigurat că timpanul este intact canalele trebuie clătite foarte bine pentru că aceste produse sunt iritante. Dacă aplicați un alt produs, se recomandă să așteptați cel puțin 8 ore după folosirea produselor pe bază de   spumă. Pe de altă parte, dacă proprietarul este cel care aplică produsul ceruminolitic, produsele pe baza de squalene sunt eficiente și sigure de aplicat zilnic timp de 2-4 săptămâni.

Scenariul 3

Otita ceruminoasă cu miros neplăcut, înmulțire excesivă a bacteriilor coci și/sau Malassezia

Când otita este complicată de microorganisme ca bacteriile coci și Malassezia, cerumenul în exces capătă un miros rânced, uneori foarte neplăcut. lnflamația este adesea mai severă, cu edem foarte pronunțat, eritem și mâncărime. Dacă înmulțirea excesivă nu este foarte severă, este de ajutor utilizarea zilnică de produse de curățare pe bază de dezinfectanți, de ex., clorhexidina, combinată sau nu cu Tris-EDTA. Într-un studiu în vivo pe 11 câini cu otită externă bacteriană, cronică, s-a demonstrat că aplicarea zilnică a unui produs topic care conține digluconat de clorhexidină 0.15% + Tris-EDTA a dus la o scădere remarcabilă a parametrilor clinici și citologici (70%) în primele 14 zile.

Pe de altă parte, când otita este mai severă, poate persista mai multe săptămâni sau chiar luni, iar inflamația devine cronică, caz în care se observă edem evident, stenoza canalului, lichenificarea și hiperpigmentarea părții externe a urechii. În acest caz, se recomandă administrareade corticosteroizi sistemici (de ex., prednisolon de l mg/kg) timp de una-două săptămâni și aplicarea unui antibiotic   și/sau antifungic topic timp de una-două săptămâni. O alternativă excelentă la utilizarea de antibiotice este administrarea de peptide antimicrobiene sistemice 1n combinație cu doze mici de clorhexidină și Tris­EDTA6. În orice caz, dat fiind că și inflamatia canalului blochează migrarea centrifugă naturală a epiteliului de la timpan la tragus care asigură golirea și curățarea canalului, proprietarul trebuie să clătească zilnic acasă canalele, cu o soluție dezinfectantă timp de o lună sau până ce se reia procesul de autocuratare”.

Scenariul 4

Otită ceruminoasă sau purulentă cu prezența bacteriilor tip bacili

Acest scenariu este similar celui precedent, cu diferența că bacteriile nu sunt coci, în general stafilococi, ci sunt baciliforme. În general, bacteriile tip bacili sunt Gram-ve, precum Proteus, Escherichia coli, Corynebacterium sau Pseudomonas. Aceste bacterii au, Tn compara ie cu Gram+ve, o membrana dubla acoperita la exterior cu lipopolizaharide i proteine, de care antibioticele tree mai greu. Tn aceste cazuri, se pot folosi produse bazate pe Tris-EDTA Tnainte de aplicarea de antibiotice topice, dat fiind ca Tris-EDTA poate slabi membrana bacteriilor Gram-ve, pentru ca antibioticele să pătrundă mai ușor și să fie mai eficiente.

Scenariul 5

Otită bacteriană și/sau produsă de Malassezia cu biofilm

Uneori otita nu se rezolvă ușor, din cauza faptului că tulpinile bacteriene sau cele de Malassezia produc biofilm. De fapt, bacteriile pot exista sub formă planctonică (monocelulară) sau devin sesile, aderă la un substrat și încep să producă diverse colonii pluricelulare cu mucopolizaharide cu aspect de mucus, care le protejează de agenții externi (uscăciune, antibiotice) și de atacurile sistemului imunitar. În cazul acestei boli, este foarte greu să ,,ucidem” microorganismele și să le eliminăm, iar acestea cauzează de multe ori otitele rezistente la terapiile topice clasice. În aceste cazuri, înainte de curățarea cu un dezinfectant și/sau terapia cu antibiotice sau antimicotice topice, este foarte util să se clătească urechile cu un produs care poate perturba biofilmul, precum cele cu N-acetilcisteină în combinație cu Tris-EDTA.

Dr. Chiara Noli Dip ECVD

A absolvit Medicina Veterinară la Milano în 1990. După un rezidențiat la Utrecht, a obținut Diploma Europeană în Dermatologie Veterinară în 1996. Lucrează ca dermatolog de referință în Italia. Ea a fost președinte al ESVD (European Society of Veterinary Dermatology), iar în prezent este președinte al ECVD (European College of Veterinary Dermatology).

Dr. Noli a susținut câteva sute de prelegeri, este autor a mai mult de 100 de articole în reviste italiene și internaționale, trei manuale și este co-editor al cărților „Alergie veterinară” și „Dermatologie felină”.