Manifestările imunodeficienţei feline
Infecţia cu FIV progresează trecând prin patru stadii diferite, în funcție de momentul în care pisica intră în contact cu virusul și în funcție de simptomele pe care le prezintă, astfel:
În stadiul 1 și 2 pisica ce a intrat în contact cu virusul devine seropozitivă. Acest lucru se întâmplă în intervalul de 4 până la 6 săptămâni de la infecție și este greu de diagnosticat, întrucât nu prezintă modificări comportamentale majore. Dacă proprietarii felinelor nu sunt atenți, aceste stadii pot trece de multe ori neobservate. Totuși, în cazul unei pisici de interior pe care proprietarii o mângâie constant, se poate observa creșterea unor limfonoduri pe corp sub forma unor umflături. Aceste umflături pot dispărea de la sine după 2-3 luni sau pot dispărea și reapărea cu periodicitate. Acesta este momentul în care e obligatoriu să mergem cu pisica la medicul veterinar și să solicităm un set de analize. O simplă hemoleucogramă poate evidenţia cele două faze incipiente ale bolii, prin scăderea neutrofilelor, care persistă o perioadă mare de timp, sau prin scăderea tuturor leucocitelor, lucru care reprezintă un semnal de alarmă pentru medic și poate indica o problemă incipientă.
Când apar semnele clinice de boală, pisica ajunge deja în stadiul 3. Aceste simptome variază de la pisică la pisică, manifestându-se în general cu episoade de febră recurentă, aparent rezistentă la tratamente, cu un aspect mat sau neîngrijit al blănii, cu cădere excesivă a părului și stări de apatie, moleșeală sau inapetență cu caracter ocazional, care vin și trec fără un motiv aparent. În acest stadiu, medicul veterinar va observa pe hemoleucogramă o leucopenie generalizată, adică o scădere a tuturor celulelor albe ce au rol în imunitate, însoțită uneori de anemie de diverse grade, iar la efectuarea unui profil biochimic poate apărea chiar afectarea renală incipientă sau a altor organe. Această fază poate dura câțiva ani, în funcție de fiecare pisică, și din nou, dacă nu suntem atenți, poate trece neobservată.
Stadiul 4 al bolii este etapa în care se pune cel mai adesea diagnosticul din cauza faptului că simptomele se accentuează și încep să producă semne vizibile. Animalele slăbesc, au limfonoduri (ganglioni) inflamate persistente, au simptomatologie gastro-intestinală cu episoade de vomă, diaree, lipsa poftei de mâncare, conjunctivite, stomatite, gingivite și fac diverse infecții secundare, care, netratate, sunt mai mereu fatale.
