Hipertensiunea sau boala mută la animalele de companie

Denumită şi „boala mută”, hipertensiunea arterială este cel mai adesea asimptomatică până la apariţia unor afecţiuni grave sau foarte severe şi ale unor organe denumite şi organe-ţintă: creier, ochi, inimă, rinichi. De asemenea, hipertensiunea arterială poate fi rezultatul unor afecţiuni grave şi frecvent întâlnite la animale, precum boala renală cronică, sindromul Cushing sau hipertiroidismul.

Pentru prevenirea daunelor organelor-ţintă, precum şi pentru managementul eficient al afecţiunilor asociate, este foarte important diagnosticul hipertensiunii arteriale prin screening timpuriu, de aceea este recomandată măsurarea tensiunii arteriale prin intermediul screeningului de rutină la câinii şi pisicile care depăşesc vârsta de 7 ani.

Este important ca măsurarea tensiunii arteriale să se facă cât se poate de corect, prin metode acceptate. De asemenea, este foarte importantă excluderea rezultatelor fals negative sau fals pozitive prin diminuarea stresului şi anxietăţii, cât şi prin standardizarea tehnicii.

În mod obişnuit, în clinicile veterinare tensiunea arterială se măsoară prin metoda indirectă oscilometrică high definition, de altfel o metodă care are avantajul de a fi foarte practică; este o metodă superioară metodei oscilometrice simple prin faptul că prin analiza graficului afişat se pot observa şi elimina măsurătorile eronate.

După stabilirea diagnosticului, în funcţie de valoarea tensiunii arteriale, medicul veterinar va încadra pacientul într-o categorie de risc (pacienţi cu risc minim TA< 150 mmHg, pacienţi cu risc uşor TA = 150 – 159 mmHg, pacienţi cu risc moderat TA = 160 – 179 mmHg, pacienţi cu risc sever TA > 180 mmHg) şi va administra tratamentul adecvat ţinând cont şi de afectările concurente. Medicamentele de primă linie pentru controlul hipertensiunii arteriale la animale sunt Amlodipina, la pisici, şi Benazeprilul, la câini.

La pacienţii diagnosticaţi şi trataţi de hipertensiune arterială este necesară monitorizarea tensiunii arteriale prin măsurători repetate cel puţin lunar. De asemenea, este necesar examenul urinii, exa­me­nul sângelui, precum şi un consult oftalmologic şi un consult cardiologic.

Trebuie menţionat că tratamentul nu vindecă ci doar controlează hipertensiunea arterială, obiectivul terapeutic fiind reducerea treptată şi persistentă a tensiunii arteriale. Chiar dacă boala este fără semne clinice aparene, tratamentul este esenţial pentru evitarea unor afecţiuni severe.